Parfum nocturn


Vantul
(alunecand deasupra drumului)

Vin de departe.
In mana mea aduc ecouri moarte
Si trupul meu fluid se desfasoara
Ca o albastra mantie usoara

Drumul
(trezindu-se)

Tu zbori, si niciodata pe pamant
Nu te cobori fagarnic vant!
Dar eu sunt drumul ostenit,
Din cine stie ce tinut pornit,
Ca un parau cu-ncremenite unde.
In sufletul meu mut, acum ascult
Ecoul pasilor trecuti demult.
De-atata timp in spate port
Trecutul mort!

Vantul
(nepasator)

Pe urma pasilor alerg
Si amintirea lor o sterg
Aud doar,
Cum pasii morti si moartele ecouri
Se-arunc in nouri!

(Parfumul care plutea ici si colo in nestire. Si cantecul lui se inalta tremurator spre steaua albastra.)

Comentarii

Postări populare