Treceți la conținutul principal

Nestatornicie


Nu pretind sa justific aici inconstanta in general, si cu atat mai putin pe cea dictata de neseriozitate, dar, pe de alta parte, nu este corect sa-i imputam toate schimbarile pe care le produce in dragoste.
Exista in dragoste un prim moment de vioiciune si de ardoare care trece pe nesimtite, ca pomii in floare. Nu este vina nimanui, doar a timpului. La inceput ne place fizionomia, sentimentele corespund, cautam tandrete si placere, vrem sa fermecam, pentru ca suntem fermecati, incercam sa aratam ca fiinta ce-o iubim este de nepretuit. Dar mai apoi nu mai simtim ceea ce ne inchipuim ca vom simti mereu, focul nu ne mai arde, atractia noutatii se sterge, frumusetea, care este atat de importanta in dragoste, fie scade, fie nu mai produce impresia dintai. Dragostea ramane, dar schimba atat personajele cat si sentimentele. Ne respectam fagaduiala din onoare, din obisnuinta sau pentru ca nu suntem atat de siguri de propria noastra schimbare.
Cati oameni ar fi inceput sa se iubeasca daca s-ar fi vazut din capul locului asa cum se vad dupa ce au trecut anii? Dar, pe de alta parte, cati oameni s-ar mai putea separa daca s-ar revedea asa cum s-au vazut prima oara?
Orgoliul, care este aproape intotdeauna stapanul gusturilor noastre si care nu este satisfacut niciodata, s-ar simti flatat neincetat de cate o placere noua. Statornicia si-ar pierde atunci orice valoare, n-ar mai contribui cu nimic la placerea legaturii, favorurile actuale ar avea aceeasi gratie ca cele de la inceput, iar amintirea nu ar gasi nimic care sa le deosebeasca. Nestatornicia ar fi chiar o necunoscuta si oamenii s-ar iubi intotdeauna cu aceeasi dragoste, pentru ca am avea aceleasi motive pentru a iubi.
Schimbarile care apar in prietenie au cauze similare cu cele care apar in dragoste. Regulile lor se aseamana in multe privinte. Daca in iubire trebuie sa existe mai multa voie buna si placere, in prietenie trebuie sa existe statornicie si seriozitate caci ea nu iarta nimic. Dar timpul care schimba temperamentul si interesele, le distruge deopotriva pe amandoua.
Oamenii sunt prea slabi si prea schimbatori pentru a suporta multa vreme povara prieteniei. Antichitatea ne-a lasat suficiente exemple, dar in vremurile pe care le traim, este atat de greu sa gasesti dragostea adevarata si sa o pastrezi, in egala masura pe cat de greu este sa conservi si o prietenie neatinsa de constiinta noastra, care uneori ne joaca feste si ne rapeste pana si ultima picatura de altruism din noi.

Comentarii

A sort of an angel a spus…
Îmi pare că ai aruncat o plasă. Oare cine se prinde în ea ? Şi de ce, oare, 16 ?

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.