luni, 19 aprilie 2010

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratamentul obisnuit. De regula, bolnavul isi resimte dureros deosebirile fata de ceilalti. Blamarea celor din jur pentru propriile dificultati si actiunile antisociale ocupa numai un rol secundar in tabloul clinic al sindromului borderline. Comparativ cu o psihoza, bolnavul se mentine inserat in realitate, eventualele decompensari psihotice nu se cronicizeaza si nu lasa defect ci se remit rapid. Tulburarile de gandire si perceptie (cand exista) au o asemanare formala cu cele din psihoze. Tulburarea borderline se manifesta prin deficiente in relatiile afective cu cei din jur, manie ca sentiment dominant, identitate inconstanta a propriei persoane, depresie caracterizata prin trairi de singuratate si nu prin idei de vinovatie sau de devalorizare (asa numita “singuratate depresiva”), impulsivitate, inteleasa ca o trecere rapida, directa sau negandita la acte dintre cele mai diverse, fara aspect violent obligatoriu. Relatiile interpersonale sunt nesatisfacatoare pentru ca lipseste raspunsul emotional profund, adevarat. Capacitatea de relatie ocazionala sau superficiala este insa buna dar pe masura ce trece timpul se fac simtite tendintele de hiperdependenta, cereri excesive, manipulari, se vadeste lipsa capacitatii de reciprocitate.

Afectivitatea bolnavilor borderline este dominata de scindare, ei fiind incapabili de a tolera ambivalenta si de a integra intr-o imagine unica defectele si calitatile inerente naturii umane a celor din jur. Insertia in realitate, capacitatea de munca sau de relatie sociala cotidiana nu sunt serios afectate. De aceea pacientul nu este perceput drept bolnav de catre cei cu care intra in contacte scurte. Contactele prelungite pot crea impresia vaga a unui anumit “dezechilibru”.

In cazul sindromului borderline pot surveni episoade psihotice trecatoare, adesea legate de stres si in principiu reversibile. Deseori individul nu stie cum este “normal” sau “bine” sa se comporte si nu are repere clare in functie de care sa-si modeleze comportamentul. In general lipsesc manifestarile somato-vegetative ale depresiei, ideile de vinovatie sau autoacuzare. Bolnavul nu reuseste sa-si integreze total personalitatea, nu are o identitate de sine constanta, stabila. Este frecventa relatarea lipsei unui tel in viata, senzatia subiectiva de inutilitate a vietii, de a fi format firul existential nu ca urmare a propriilor decizii ci ca o consecinta a hotararior si initiativelor altora sau pur si simplu ca o consecinta a intamplarii. Deseori bolnavul are un comportament alternativ de cautare si respingere a unor situatii sau persoane. Tulburarea de personalitate borderline poate fi o conditie medicala suparatoare, atat pentru pacient cat si pentru cei din jurul sau. Pacientul cu personalitate borderline are dificultati in controlarea emotiilor si este deseori in stare de revolta – probabil datorita unor experiente traumatice in copilarie sau unor disfunctionalitati cerebrale. In cazul acestei tulburari imaginea de sine a pacientului este distorsionata, facandu-l sa se simta fara valoare si in mod fundamental imperfect. Mania, impulsivitatea si frecventele schimbari de dispozitie il pot indeparta de cei din jur, desi pacientul isi doreste cu disperare relatii afectuoase. Constientizarea crescuta si cercetarile despre aceasta afectiune ajuta la imbunatatirea tratamentului si la o mai buna intelegere a personalitatii borderline. Noile date indica faptul ca tulburarea de personalitate borderline se amelioreaza in timp, astfel incat pacientii pot avea o viata fericita si implinita.

Tulburarea de Personalitate Borderline, prescurtat TPB, este o conditie care incepe in frageda copilarie, dar deseori nu se manifesta pana la maturitatea timpurie. Cauza TPB nu este inteleasa in intregime, insa unii specialisti cred ca ea poate fi rezultatul unui dezechilibru chimic in creier. Aceste elemente chimice (transmitatori de neuroni) ajuta starii de echilibru, cat si influentelor genetice si de mediu. Tulburarea sanatatii mentale este mult mai raspandita printre oameni ai caror membri de familie au si ei TPB. De asemenea, trebuie notat ca oamenii care au dezvoltat aceasta tulburare au suferit o trauma majora in frageda copilarie. Trauma poate fi fizica, sexuala, sau un abuz emotional, neglijenta sau detasament stresant si tulburator din partea vreunui parinte.

Cei care sufera de tulburare de personalitate borderline prezinta simptome de instabilitate emotionala, impulsivitate, imagine de sine clatinata, manie greu controlata, sentimente intense de respingere/abandonare, si foarte des de automutilare. Ei se mai lupta cu sentimente de depresie, tulburari de mancare si/sau substanta de abuz. Bolnavii cu TPB se taie sau se ard frecvent. Multi, in special in primii ani, au ganduri chiunuitoare de suicid sau incercari repetate de a se sinucide. Comportamentul lor ciudat duce la relatii instabile cu ceilalti. Lucrul acesta intensifica sentimentele lor de goliciune, manie, deznadejde si vinovatie. Un bolnav de Borderline poate avea temporar perioade de sentimente de suspiciune fata de altii fara motiv (paranoia). Alte trasaturi intalnite pot fi manifestari de acces de manie si batalii psihice.

Intr-un reportaj a fost citat un bolnav de aceasta tulburare, care spunea: “Fiind borderline te simti ca intr-un iad vesnic. Nimic mai putin. Chin, manie, confuzie, rana, niciodata nu stii cum te vei simti de la un minut la altul. Ranit, pentru ca ii ranesti pe cei pe care ii iubesti. Te simti inteles gresit. Analizezi orice. Nimic nu-ti aduce placere. Din cand in cand sunt “prea fericit” si atunci – ingrijorat de aceasta. Atunci ma tratez cu alcool, dar ma ranesc psihic. Apoi ma simt vinovat de ceea ce am facut. Mi-e rusine. Vreau sa mor, dar nu sunt in stare s-o fac fiindca ma simt prea vinovat fata de cei pe care i-am ranit; de aceea ma umplu de manie incat ma tai ca sa dispara toate sentimentele. Stres!”

Sindromul Borderline este una din cele mai grave afectiuni psihosomatice. Denumirea sindromului porneste de la sensul de „granita, limita” a cuvantului englezesc „border”, deoarece simptomatologia acestui sindrom se situeaza la granita dintre psihoza, nevroza si tulburarile de personalitate. Pielea ca organ limita are de asemenea un rol simbolic: tabloul clinic include patologii dermatologice cauzate de automutilare prin taiere, frecat, etc. Caracteristic pentru sindromul Borderline este instabilitatea progresiva in relatiile sociale, in dispozitia sufleteasca si in autoperceptie, care se exteriorizeaza prin crize emotionale puternice, tendinta de autoflagelare si schimbarea frecventa a relatiilor cu cei din jur. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, etiologia sindromului Borderline este diversa, incluzand atat o predispozitie organica, cat si factori psihosociali si ambientali. Statisticile medicale arata ca in peste 80% din cazurile pacientilor cu sindrom Borderline s-au raportat experiente traumatice in copilarie (abuzuri sexuale, violenta domestica). Datorita faptului ca de cele mai multe ori abuzul este savarsit de o persoana apropiata copilului, acesta va ramane contrariat si nu va reusi sa isi constientizeze si sa-si exteriorizeze reactiile de greata si manie fata de faptas. Se pare ca aceste sentimente negative reprimate se rasfrang ulterior asupra propriei persoane, conducand la autoflagelare. Experintele abuzive, combinate cu emotiile controversate asociate (de ex. gingasia tatalui, combinata cu frica de el, sentimentul de a fi fost ales, combinat cu o rusine extrema) vor duce la oscilatiile sentimentale extreme in relatiile cu ceilalti oameni.

Desi nu toate cazurile de sindrom Borderline sunt precedate de experiente traumatice, se apreciaza ca toti copiii afectati au crescut intr-un mediu prohibitiv, invalidant, in care oamenii si comportamentele lor se catalogheaza ca fiind doar „foarte buni” sau „foarte rai”. Intre tiparele de gandire tipice sindromului Borderline poate sa apara, de exemplu, convingerea ca un copil „bun” nu are voie sa fie furios. Aceasta atitudine il va priva pe copil de oportunitatea de a invata sa-si gestioneze sentimentele negative sau situatiile dificile. S-a constatat de asemenea ca atat indiferenta emotionala cat si severitatea excesiva in educatie pot sa duca la manifestarea sindromului Borderline.

In ultimul deceniu al secolului trecut, psihologul J. A. Koch a numit aceste tulburari drept psihopatii, termen care a fost larg adoptat pe plan international si mentinut timp de un secol, cand a fost inlocuit cu cel de tulburari de personalitate. Tulburarea de personalitate este un pattern persistent de experienta interioara si comportament care deviaza in mod clar de la asteptarile pe care le avem din partea insului; acest pattern este pervaziv si inflexibil, cu debut in adolescenta sau timpuriu in viata adulta, stabil in timp si care determina disfunctionalitate. Studiile efectuate pana acum sugereaza ca aproximativ 10-13 % din populatia generala prezinta tulburari de personalitate.

Ceea ce la varsta adulta numim tulburare de personalitate, la varsta copilariei este denumita tulburare de comportament, deci este improbabil ca diagnosticul de tulburare de personalitate borderline sa fie potrivit inainte de 16 sau chiar 17 ani. Tulburarile de personalitate apar la adultul tanar, dar nu toate tulburarile de comportament ale copilariei devin tulburari de personalitate. Tulburarea borderline prezinta trasaturi si manifestari clinice nespecifice, provenite din principalele arii nosografice ale nevrozelor, psihozelor si tulburarilor de personalitate. Aceasta tulburare a fost numita de-a lungul timpului sindromul de granita (intre psihoza si normalitatea psihica), stare de granita, caracter psihotic, psihoza de granita, schizofrenie pseudonevrotica.

Tulburarea borderline este ilustrata in plan clinic printr-un “pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata.” Tulburarea de personalitate borderline poate prezenta numeroase complicatii, dintre care: episoade psihotice, simptome psihotice propriu-zise, episoade depresive majore, tentative de suicid, alcoolomania. Credintele fundamentale ale acestor pacienti sunt: “nu detin control asupra mea” si “nimeni nu ma intelege”, iar atitudinile de baza: “daca nu fac ceea ce doresc altii de la mine, ma vor abandona”, “nimeni nu doreste sa fie cu mine, daca ma cunoaste cu adevarat” sau “daca nu reusesc sa-mi controlez emotiile, este catastrofal”.


Tratamentul tulburarii de personalitate borderline poate fi dificil, insa medicamentele pot fi folosite pentru a reduce cateva din simptome. Uneori, combinatia de medicamente ajuta. Cel mai des se prescriu antidepresante si stabilizatori ai comportamentului, Pe langa aceasta, antipsihoticele atipice pot ajuta la reducerea faptelor nechibzuite si impulsive. De observat este o statistica ce arata ca dupa 10 ani de tratament, doar jumatate din cei diagnosticati nu mai au comportament de tulburare de personalitate borderline. Majoritatea celor care au aceasta tulburare devin treptat mai stabili emotional, cand ajung la o varsta intre 35-40 de ani.

sursa: www.lunaplina.com

5 comentarii:

Anonim spunea...

Am citit articolul cu speranta ca nu ma voi regasi in simptomele acestui sindrom.
De ceva timp incoace, mai exact de vreo 8 luni..aceste simptome au inceput sa apara...si acum am o groaza teribila pentru ca nu stiu daca sa tin aceste lucruri pt mine si sa incerc sa le rezolv singura, sa neg ce am citit si sa cred ca e doar o perioada proasta...
Iti multumesc pentru postare, sper ca toate aceste ganduri/probleme sa dispara..sa le rezolv ascultandu-ma mai bine.

Cu drag,

Mina

Eugen spunea...

Buna,

Ma numesc Eugen si sufar de borderline,am si fost internat la o sesctie psihiatrica in 2001 6 zile cu tratamente psihotice de genul oxazepam,carbamazepina,xanax.
Probelma nu e rezlovata in continuare.
Sunt constient de problema mea desi uneori in ultima vreme m-am speriat de mine insumi,avand unele simptome caracterizate in literatura de specialitate drept "schizofrenie" (de ex sunt abulic ore bune din zi).
Totusi sunt constient ca am probleme si sper sa le rezolv cumva.

Anonim spunea...

Iubesc o astfel de persoana...ce sanse sunt pentru o relatie de cuplu de durata?

Anonim spunea...

Si eu iubesc o femeie cu aceste probleme pe care acum incep sa le inteleg si ca sa fie tabloul complet este si combinat cu ADHD.
Am gresit fata de ea am avut cerinte " de nomarlitate " abia cand am ajuns in criza am inceput sa caut si sa inteleg. Acum cum sa fac sa inteleaga si ea ce i se intampla si sa o determin sa lucreze la asta ?

Anonim spunea...

Multumesc pentru articol!
Ma regasesc, cumva, in unele simptome: accese de furie necontrolata combinate cu sentimente de inutilitate si mai ales lipsa motivatiei, consum de alcol zilnic, anxietate pe fond de stres! Cert este ca aceste simptome (mult mai usoare decat cele prezentate) au aparut de cateva luni pe fondul unei oboseli (fizice si psihice) excesive si inexplicabile, fara alte simptome de depresie.
Nu vreau sa merg la medic. Nu am incredere. In provincie nu am sanse sa gasesc un pihoterapeut adevarat care sa nu ma indoape cu calmante sau droguri.
Am observat, totusi, ca exista cateva metode care imi amelioreaza simptomatologia.
- de cate ori gandesc rau(cu furie) despre cineva - imediat il binecuvantez in gand;
- obisnuiesc sa ma rog. Asta ma ajuta cand simt ca mi se schimba dispozitia;
- fac sport. Imi fac timp 20-40 minute/zi sa fac gimnastica, alergat, bicicleta;
- plimbari, timp petrecut in aer liber;
- incerc sa limitez consumul de alcool;
Mentionez ca am avut si am o viata linistita. O familie frumoasa si multa sustinere din partea sotului.
Chiar nu gasesc nicio motivatie logica a tulburarii mele...