Treceți la conținutul principal

Furtuni..


Sunt poate prea multe furtuni in jurul nostru. Poate prea des suntem invaluiti de furtuni, purtati prea repede si prea departe pe aripile lor, fara a avea ragaz nici un moment sa privim inapoi… si prea des ne trezim prea singuri fara sa fi avut macar un moment in mijlocul furtunilor de a intelege unde am gresit… si astfel ne trezim din nou in mijlocul acelorasi furtuni, furtunile acelorasi greseli.

Sunt furtuni care nu-ti lasa nici timpul de a iubi… atunci cand ceea ce credeai a fi un joc te-a legat intr-atat incat nu te mai poti desprinde, si doar din teama nu o numesti “iubire”… iar cand ti-ai invins teama, furtuna te-a inghitit din nou, ametindu-te in singuratatea goanei nebune in care singurele popasuri par a fi fost facute doar pentru a-i rani pe cei dragi tie, pe care nu mai ai apoi timp nici sa-i vindeci nici sa le ceri iertare inainte ca furtuna sa te inghita din nou… Iar cand se intampla astfel, de obicei urmatorul popas te gaseste asezand un tradafir vested de remuscari pe lespedea mormantului celor ucisi de tine atunci cand n-ai stiut ca arma de jucarie se va transforma in mesagerul de plumb al mortii numai atunci cand vei vrea tu sa te joci… si astfel furtunile ne poarta pe aripile lor, din ce in ce mai singuri cu fiecare moment de ragaz pe care ni-l lasa doar pentru a numara greseli si morminte…

Si-n fiecare scurta clipa de ragaz speri ca e ultima, ca in cele din urma te vei opri pentru totdeauna si furtuna nu va mai rapi niciodata pacea zilelor si linistea noptilor tale…

Dar eu sunt inca acolo, prizoniera in ochiul furtunii...

Comentarii

.. Rafail .. a spus…
Poate că poţi păcăli furtuna, adăpostindu-te în ochiul ei .. sau, poate, furtunii i s-a făcut milă de atâta suferinţă şi te-a lăsat să te amăgeşti un pic, să vezi cerul limpede.
Nu vei avea ce face, vei înfrunta furtuna, din nou .. trebuie să ieşi. E doar ocazia de a-ţi întări aripile de înger, a-ţi spune rugăciunea şi a te motiva pentru lupta ce va urma.
Îţi vei întinde larg aripile, vei lovi cu putere şi vei intra iarăşi în sorbul de vifor şi guri căscate ce te vor trasă în hăul durerii.
Te vei trezi, sleită de puteri, cu aripi ude şi tremurânde, pe un ţărm cu nisip sărutat de soare şi adieri de nou început. Sau poate ...

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Nedefinit

De ceva timp am un dor in mine sa dorm, sa nu aud nimic, sa încetez cu visele care ma bântuie, sa ma trezesc câte cinci minute pe zi doar de proba si sa ma intorc pe partea cealaltă fără sa-mi pese de mâncare, de pastile, de ceva anume, sa nu simt nevoie de nimic si de nimeni, sa nu aud pereții vorbind, sa nu sune telefonul si sa fiu nevoită sa spun un "nu" sau un "nu știu" care nu depind de mine ... prea multe negații, la naiba... sunt atat de obosita încât am senzația ca ma transform in umbra... poate e de la vremea asta atat de anapoda...  rămân cu dorul. Va trece pana la urmă.