Treceți la conținutul principal

Despre blugi si crinoline


"A face curte" e o expresie care nu mai are demult ce cauta in vocabularul cool, alungata in magazia romantismului si inghesuita laolalta cu florile presarate, versurile poetilor francezi, cavalerii pe cai si biletelele parfumate indesate in corsete.
Curtezanul modern nu`ti mai face serenade, nu`ti recita poeme de peste o suta de strofe, nu`ti cere (Doamne -fereste!) sa`ti decupezi suvite din par si sa i le dai in chip de talisman, nu e declarativ si nu boleste explicit de dorul tau. Si asa cum el nu simte nevoia sa te impresioneze cu misive rascolitoare si pline de epitete, nici tu nu lesini la fiecare trei pasi, nu rosesti de sapte ori pe minut si nu te strecori drapata si tremuratoare la intalniri secrete cu patru doici dupa tine. Crinolinele au murit. Traiasca blugii.
Simplu nu`i asa? Ei bine...nu. Pentru ca exista ceva, un element extrem de important care sta in picoare si azi, ca pe vremea lui Lancelot si a reginei Genevieve. Nevoia de ritual.
Daca razi cumva cu gura pana la urechi, gandeste`te mai bine. E adevarat, ritualul modern nu presupune infruntari cu dragoni care scuipa foc. El se rezuma, de cele mai multe ori, la mersul la film, la teatru, sau petrecerea timpului impreuna.
Scrisorile parfumate s`au transformat in mail`uri si sms`uri, sereneada a luat forma videoclipului, iar declaratia este de cele mai multe ori o aluzie din care iesiti amandoi bine, pentru ca puteti face pe cinicii oricate beculete roz vi s`ar fi aprins in minte.
Diferenta e ca acum ritualul iti cere sa iti protejezi intai si intai imaginea de fata puternica si mai putin increzatoare in efuziunile verbale. Pentru ca azi trebuie sa te feresti de sentimente prea puternice care ar risca sa lezeze eul social. Pentru ca labirintul actual de nervi, emotii si genunchi tremuranzi se cheama oficial "relatii".

In secolul XXI trebuie sa fii cool, emancipata si daca poti sa fii si putin cinica, macar asa din cand in cand, e excelent. Si e rau? Nu, sigur ca nu e. Atat doar ca, daca e sa fim cinici pana la capat si sa ne analizam cu o inteligenta, rece, vom vedea ca foamea de romantism si constrangerile sociale evolueaza in linii mari sau in aceeasi dinamica. Adica, unde`i una, hop si cealalta! Sau cu alte cuvinte, or fi murit ele crinolinele, dar si blugii strang destul de tare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sindromul Borderline

Tulburarile de personalitate borderline ocupa zona incerta dintre patologia psihica si normalitate, persoanele ce prezinta astfel de tulburari nu sunt bolnave mintal, dar nici deplin normale. Desi lipsesc date definitive, incidenta tulburarii de personalitate borderline este de 1 pana la 3%, la nivelul populatiei mondiale. Ca si in cazul altor afectiuni psihice, cauzele tulburarii de personalitate borderline sunt complexe. Numele a aparut in urma teoriilor din anii ’40 – ‘50 cand se considera ca afectiunea era la granita (border) dintre nevroza si psihoza. Aceasta viziune nu mai reflecta gandirea prezenta. In fapt, anumite grupuri de psihanalisti fac presiuni pentru schimbarea denumirii, inlocuindu-l cu tulburarea reglarii emotionale.

Termenul “borderline” desemneaza stari intermediare intre schizofrenie si nevroza.

Sindromul borderline (sau marginal) are o evolutie cronica, ondulanta. Este un sindrom comparativ cu o nevroza, deosebit de durabil, intens, polimorf, rezistent la tratament…

Reflecții

Mi-ar plăcea să mă uit în urmă și să spun ca nu regret nimic! Doar că realitatea nu este așa. Sunt multe lucruri pe care le-aș face altfel decât le-am facut. Dar cred că este mai constructiv să mă uit înainte. Știu ce mi-am propus să fac mâine. Știu încotro mă îndrept și ce vreau să obțin. Dar mai mult decât orice, știu ce fel de om sunt. Iar luptele, eșecurile, palmele primite de la viață, m-au transformat, arătându-mi că trebuie sa fiu mai bună. Încă învăț și încă încasez lovituri, iar asta mă ambiționează și mai mult. Îndrăznesc să mă bat cu imposibilul!

Inocență

Sărutul acela, cel de-nceput,
A fost gingașia cuvântului mut,
Când albe troiene, deșerturi și ploi
Se sfarmă cu sete de umeri-mi goi,
Sărutul acela, cel de-nceput,
Când păsări se luptă să zboare spre cuib,
Cănd fulgere crapă pământul sub noi.
Rămâi pâna mâine,
Mai rămâi până-n zori.