sâmbătă, 20 august 2016

Haos pereche



Caut haos pereche
Aseară am adormit privind dansul ludic al flăcării,
Am aprins o lumînare să-mi aducă aminte de cine eram... 
Sau parcă mă certam cu soarele; îi spuneam că nu am cum să nu iubesc luna, 
Cine mi-ar alunga demonii pînă în zori? 
Cine ar păstra taina șoaptei? 
Cine mi-ar ridica rugăciunile? 
Ce mi-ar fi întunericul fără lună? 
Stau în genunchi cu mîinile îndreptate spre cer, mama stă pe scaun și mă privește duios, 
Eu țin firul de lînă și ea îl face ghem. 
Sunt absorbită de icoana din fața mea, zîmbesc iar ochii-mi sclipesc. 
Mă prind de umeri și mă întreb: "copile, de ce ești fericit?" 
Copilul mă privește cu ochii mari ce cuprind toate răspunsurile lumii: "ce înseamnă fericit?" 
Mi-a rămas în ochi sclipirea, 
Nu mai caut de mult fericirea. 
Nu știu nici acum să trăiesc după tine, 
Ce să fac cu marea de timp ce mi-a rămas? 
După sărutul tău, după privirea ta, după zîmbet; 
Prea îmi trec anii cerșind clipa 
Și totuși... viața se trăiește pe clipe, 
Nu vreau deloc să-mi rămîi, 
Vino și pleacă-mi de miliarde de ori, 
Oferă-mi miliarde de clipe, 
Nu mai cer de mult iubirea. 
Cine sunt eu? Sclipirea din ochi îmi spune că mi-ai suflat cu praf de stele pe gene, 
Luna și soarele mi-au fost ursitoare și m-ai botezat sigur în mare. 
Îmi pipăi sufletul și-mi dau seama că undeva ai greșit, ce bine! 
Ai uitat să sufli cu armonia spiralei adn-ului peste mine, 
Adn-ul meu este linie, linie, semnul întrebării 
Linie, linie, semnul întrebării, repetitiv dintru începuturi pînă în sfîrșit. 
Sunt un haos. 
Nu vreau să mă "așez" într-o lume prin care trebuie să trec, 
Nu vreau să găsesc sens într-o lume în care nu am dreptul să întreb "de ce"? 
Se spune că sensul vindecă... 
Mie sensul îmi pare că tinde spre perfecțiune, control, sensul ucide; 
Unde aș fi fost eu într-o lume perfectă? 
Îmi plac oamenii haos care nu rămîn dar îmi sunt, 
Care mă învață că emoțiile au culori, iar binele și răul se amestecă în mii de nuanțe; 
Îmi plac oamenii haos care au curaj să încerce, să cadă, să greșească, dar știu să se ierte. 
Îmi plac oamenii care oferă fără să aștepte, iubesc fără să ceară. 
Cel mai de preț dar pe care l-am primit este libertatea, puterea de a alege. 
Aleg să fiu haos, să nu-mi găsesc locul, să călătoresc pînă la sfîrșit, să nu întreb, să nu caut, dar întotdeauna să primesc, să învăț. 
Îmi doresc să cuprind mii de culori, să combin mii de nuanțe, să-mi pictez propriul tablou numit viață. 
Vreau să pictez fericirea și iubirea, să imortalizez vise, căci toate acestea nu au nici ordine, nici sens, sunt doar haos bine armonizat...

vineri, 12 august 2016

Secunda dintre cele doua lumi



Agitatiei orasului nu`i gaseste rostul,
Caci asteapta clipa cand cerul este strabatut de luni.
Ea iubeste frumosul, veselul, placutul, dar nu stie insa
Ca toate`au pierit in lumea in care prea tarziu s`a nascut.
Uitata de hidoasa lume dimprejur
Isi duce traiul singura, visand la lumina dintre luni.
Isi inchipuie cum, undeva departe ar fi alta lume
Unde chipuri vii i`ar raspunde cu drag la al ei zambet de copil
Dar acum si ea simte ca nu poate sa mai spere
Si inchide ochii, suspina la gandul
Ca si`a trait veacul intre case gri
Si n`a cunoscut iubirea de cei vii.
Odata cu ea piere si speranta orasului luminat pentru doua secunde
De frumusetea dintre cele doua luni.

vineri, 5 august 2016

Reper



M-am așezat în Nordul sufletului tău,

Acolo de unde-ți răsar stelele și misterele se cer descoperite.

Am construit o insulă din mușchi și licheni,

Aici e tot timpul liniște, doar Aureola cu vești de la tine mai spintecă uneori întunericul.

Azi ai hotărât să-ți dai Totul în schimbul Iubirii.

Mă plimb cu umerii grei pe Insula ce-mi pare infinită și gust din paharul Infatuării;

Aș putea guverna Totul...dar nu,

Nu-mi cere să te iubesc,
Mi-ar fi greu să-ți smulg toate măștile,
Te-ar durea sărutul în carne vie.

Dau Totul pe-o Insulă,
În Nordul sufletului tău...

miercuri, 3 august 2016

Picături de ploaie..

Când murim, unde se duc sufletele?
Unii spun că în cer.
Atunci, când plouă, înseamnă că plouă cu suflete,
Înseamnă că sufletele se prefac
În picături de ploaie, iar noi, ca proștii...
Deschidem  umbrelele.

miercuri, 6 iulie 2016

Nu sunt nici măcar umbra, sunt visul unei umbre


Nu aş defini totul ca o greşeală ce trebuie îndreptată, ci doar ca timp pierdut, irecuperabil. 

Oamenii ..M-au lăsat la răscruce de drumuri. S-a întors clepsidra şi nu este de partea nimănui. Sunt doar două jumătăţi. Minus eu..

Infinitul nu este etern, ci este cuprins în clipe efemere. Ştiu că timpul nu s-a oprit în loc, dar simt asta. 
În mine toate tac! Am rămas goală în faţa vieţii.



luni, 27 iunie 2016

Fii

Fii o lampă pe o masă
într-o seară întunecată,
fii, într-un braț de îndrăgostit,
un buchet de flori,
fii un pod până pe malul celălalt
sau, în ochi de copil,
fii prima dintre ninsori.
Fii o felie de pâine
într-o mână întinsă,
fii un cojoc,
fii o batistă
fii un baston.
Fii
ce ai vrea să fie ceilalți
pentru tine
când tu nu știi ce mai vrei
să fii.